duminică, 16 ianuarie 2011

De ce plang femeile?De ce (nu) iubim femeile?




Hm...s-ar putea sa credeti ca am raspunsul in buzunar, dar nu obisnuiesc sa am buzunare la rochii, deci nu. Femei din intreaga lume, daca in momentul asta bazaiti in timp ce-mi cititi articolul sau ce naiba o fi asta, eu va sugerez sa va opriti putin, sa va frecati la ochi si sa va dati o tigaie in rinichi. Pagubele vor fi minime, va asigur! Bineinteles ca plangeti din cauza unui animal care doarme tolanit langa voi in pat. Nu va viseaza pe voi, nu va autoflagelati aiurea! Astia viseaza la ce fac ziua (deci nu la voi)! Plansul la noi e o chestie care se naste din ochi si care moare pe acolo pe unde am scos capul prima data cand am dat tot de un animal imbracat intr-un halat alb. Asadar, atunci cand va vine sa "udati florile", ganditi-va ca fiecare lacrima va taie obrazul, exact cum face o lama. Si pentru ca tot vorbeam despre animale (lama), haideti sa ne intoarcem la cauza principala a dramei noastre cretine- BARBATUL. Cred ca mi-ar trebui 1001 de galeti ca sa previn o inundatie in casa asta! Pentru ei plansul nostru e ca basina de caine, adica dau vina pe noi si trec cu vederea peste miros. Sper ca v-ati oprit, fetelor... si daca ati facut asta, priviti in spate sa vedeti daca nu cumva s-o fi trezit el si daca nu va pandeste sa va dea in freza cu aceeasi tigaie cu care tocmai v-ati plesnit peste rinichi!!!

Ei bine, la a doua intrebare e foarte simplu de raspuns...Pai de aia "incetati din a mai iubi femeile"...pentru ca femeile plang atunci cand nu mai suporta. Le plesneste o vena la cap care le declanseaza o relaxare subita a ochilui caaaaareee duce la "an imminent flood". Nu-mi pasa daca am scris corect! Nu va grabiti sa ma corectati, nu mai e nimic corect pe lumea asta!
Oricum ati privi asta, fie din perspectiva feminista, fie din unghiul "omenesc", eu ma chinui sa inchid ochii si nu pot! Am uitat sa mentionez cat imi e de greu. Nu sunt suparata pe barbati si nu sunt suparata nici pe femei, dar hadeti sa facem ceea ce facem cu masura si atunci o sa imi masor si eu cuvintele,lacrimile si greselile.
Ah, am uitat sa adaug cat de stupide pot fi motivele unei dispute...pornind de la sireturi si pana la gandul ca el se freaca de o matura in vis. Asadar, luati-va o bere rece, turnati-o in cap si apoi nu uitati sa spalati canapeaua! :))

joi, 30 decembrie 2010

Terapie in grup


Haideti sa ne disculpam impreuna,

caci locuri mai sunt sub tarana

si eu chiar m-as simti mai buna

daca as spune adevarul tinandu-va de mana!

Fumam ca sa mai umplem timpul dintre noi

si punem pret pe haine, caci nu ne placem goi.

Mintim ca sa parem oleaca mai frumosi,

ca cine ar vrea o viata sa stea cu ochii scosi?

Credem in Cineva, caci suntem solitari,

fiind invatati ca dupa ce murim singuri vom sta

in fata spiritelor mari!

luni, 27 decembrie 2010

Ah! Era sa uit...

Acul de siguranta e singurul care imi mai da vreo siguranta.

Lectii de auto-aparare


Nu vreau sa se inteleaga ca asta este declaratia unui om nemultumit sau nefericit, mai degraba puteti crede ca aici vorbeste un om resemnat si resemnarea e ok! Eu am invatat sa iau ce e mai bun din tot cacatul asta in care m-am nascut numit "societate" . Cu toate astea, mi-as dori pentru o ora sa plutesc in afara lumii asteia! Mi-as dori sa ma scald intr-o liniste care sa-mi sfideze timpanele si sa fiu ca un astru mic, ca o steluta calatoare prin spatiu. As vrea sa uit putin de oameni, pentru ca oamenii m-au obosit teribil. Ma simt de parca as lucra cu toata omenirea in acelasi loc, ma simt murdara de amprente de degete si de voci. Situatiile dupa care tanjesc de obicei sunt mult prea intense pentru inima si creierul meu. Eh...si cum banuiesc ca o calatorie in spatiu cu mine insami este un pic cam imposibila, n-am decat sa inchid ochii.
Cand simt ca nu mai pot, eu inchid ochii si ma intorc cu spatele, doar in mintea mea si imi las fata pe post de paznic.
Traiesc intr-un glob, care undeva sus, are o gaura prin care sufla un Urias, pt ca se pare ca lucrurile care se intampla in jurul meu se afla intr-o miscare brauniana, dezordonata. Nici natura nu mai e ordonata cu noi, iar focul si apa incep sa devina mai mult dusmani decat prieteni.

EU INCHID OCHII...

miercuri, 8 decembrie 2010

Poezie pentru prietenele mele


Prietene dragi cu ochi sinceri si chip alb,
Am mainilie-nghetate, dar sufletul mi-e cald.
Prietene dragi care ma stiti prea bine,
mi-e dor sa cred ca daca nu ne-ntalnim astazi,
avem o sansa maine.
Prietene dragi, mai stiti ca noi ne daruiam cadouri?
...de sarbatori doar v-am visat si-am auzit ecouri.
Prietene dragi, astazi femei in toata firea,
oricum ati fi, oricum v-ati imbraca acum... tot va cunosc privirea!

joi, 11 noiembrie 2010

Am dubla personalitate si-o dezvolt p'a 3-a

Atentie!
Pe blogul acesta nu scriu eu, de fiecare data scrie altcineva. Asa ca daca vi se pare ca ma contrazic din luna in luna sau din postare in postare, sa stiti ca eu sunt alta de fiecare data cand ma asez la calculator.

Omul cat traieste se murdareste


Cred ca momentul in care devenim adulti e foarte asemanator cu scena din biblie in care Adam si Eva realizeaza ca sunt goi si sunt izgoniti din RAI si daca ma gandesc la clasica zicala "fiecare varsta are frumusetea ei" , eu tind sa pun degetul hotarata pe copilarie.

miercuri, 8 septembrie 2010

E numai vina voastra! :))


Daca nu ar fi existat cercul, nu as mai fi facut aceleasi greseli, la fel cum daca nu ar fi existat casa, as fi iesit mai des .

vineri, 20 august 2010

Octavian Paler (ma) cunoaste

"Nu mi-am pierdut cu totul speranţa niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Şi că pentru a regăsi o viaţă normală, după ce n-ai ştiut s-o preţuieşti, trebuie să străbaţi un coşmar."

vineri, 23 iulie 2010

Clatita indoliata ( un fel de "Gogoasa Infuriata")


Astazi am simtit ca viata m-a infrant! Am deschis frigiderul, am luat cu incredere borcanul de Nutella si am realizat ca va da coltzu' in curand. Clatitele murisera demult pe masa, rapuse de mucegai. Am sarutat borcanul, cu lacrimi in ochi si i-am dat drumu' in abisul de sub chivueta. Ciudat, nu a facut nici un zgomot, de parca se multumise cu gandul ca merge la reciclare. Am iesit cu clatitele mucegaite in casa scarii unde se arunca gunoaiele speciale, am deschis usa de la balconul tuturor si am suflat in ele ca-n papadii. Cred ca am fost prima persoana care a lansat mucegai in aer! Imi doream sa-mi fie martor cineva! Macar copiii imaginari care se jucau jos la scara. Clatitele aratau ca noi! Mucegaiul se transformase in zapada, iar clatitele in ... ceva aparent comestibil. Vedeti cum functioneaza estetica uratului? Minte cu succes! Le-am lasat acolo, pe balconul tuturor, poate cuiva i se face foame mai tarziu... Pofta buna! Mi-a luat cateva ore sa-mi revin dupa inmormantarea desertului meu preferat, dar sunt bine acum. Ma tin tare ca painea de pe masa!

marți, 20 iulie 2010

Minusuri de moment

Astazi si uneori, simt ca nu am sa pot,
Astazi si uneori, ma simt proasta,
Astazi si uneori,vreau sa-nchid ochii de tot,
Astazi si uneori ma simt ca ghimpele din coasta.

Astazi si uneori, simt ca scriu in van,
Astazi si uneori nu ma mai simt artist,
Astazi si uneori ma simt ca un orfan,
Astazi si uneori ma pierd ca un turist.

vineri, 16 iulie 2010

Nimeni nu se mai joaca


De la o vreme, cerul se infurie mai des,

si parca nu ploua cu apa

sunt picaturi din care am inteles

ca Dumnezeu nu se mai joaca.

De la o vreme, copiii stau legati de monitor

si parca sunt mai rai ca altadata

si-am inteles din ochii lor

ca nu se cade sa mai iesi la joaca.

De la o vreme, ursuletii sunt uitati

intre mormane de gunoi

si-am inteles ca suntem vinovati

caci ucigasii jocului-am fost noi!