Apocalipsa

Calculatorul isi da cu pumnii-n taste de suparare,
Masina de spalat plange de inunda casa,
Aspiratorul zace pe buta cu rasuflarea taiata,
Telefonul a ramas pe nota La,
Iar oamenii au murit.

Aurora

2006
18 ani
Vama Veche
Noaptea pe plaja
In fata terasei Expirat
Eu cu ochii cat casa atinti spre cer
Un buchet de oameni dansau in spatele meu
Unul dintre ei se deranjeaza sa-mi observe uimirea
Se aseaza langa mine si-si flutura mana prin fata privirii mele sticloase

Si ma intreaba: - Ce vezi acum?
Iar eu ii raspund: - Aurora boreala.

oO

Sub copacul asta nu ploua niciodata... pana  intr-o zi cand m-am  dus si am stat singura sub el.

I assume...

Cred ca daca nu ar fi existat calculatorul si as fi fost nevoita sa aud cum mi se opreste pixul in hartie de fiecare data cand am incercat sa scriu ce zace in mine, as fi inebunit.

Cateodata sunt fericita sa-mi ascult pasii
Sperand ca ma vor duce spre o alta fericire.

Defapt...

 Nu imi place sa fiu nebuna, nu imi plac conversatiile ieftine, nu imi plac betivii care ma scuipa cand imi vorbesc la 5 cm de fata, nu imi place sa fiu in centrul atentiei, nu imi place sa mint, nu imi place sa beau, nu imi place sa fumez, nu imi place sa dau sperante, nu imi place sa ma culc tarziu... sunt doar curioasa.

 Unde duce nebunia? Oare interlocutorul meu poate scoate pe gura ceva mai ridicol decat mine? De ce sunt betivii atat de dramatici si de ce nu se folosesc de curajul ala atunci cand se pot face intelesi mai bine? Cum ar fi sa imi propun sa fiu sincera inca 50 de ani de acum? N-as muri mai repede? Cat de lungi sunt defapt picioarele minciunii? Fiecare betie vine cu toanele ei. Cate toane exista? Cat timp mai e pana cand or sa se razbune plamanii pe mine? La ce se asteapta omamenii de la mine? Daca eu le dau sperante, oare cati dintre ei imi vor da ceva in schimb? De ce nu imi ajunge o zi?  Mmm?

Cu ce am ramas?

Am ramas cu: frigul si cu caldura vremurilor ce au trecut, cu noptile placute si mai putin placute care mi-au dat de gandit, cu principiile noastre care acum au luat forme bizare, neasteptate, cu promisiuni care au fost duse la bun sfarsit sau nu, cu imaginea cerului toxic de Bucuresti, cu chipuri care s-au transformat in nisip, cu niste plamani mai negri, cu un ficat mai putin tolerant, cu visele mele nebunesti, cu locurile in care am fost- lipite de ochiul mintii ce nu doarme niciodata, cu bratele deschise la 180, cu aceeasi credinta in puterea karmei, cu iertarea fata de voi si fata de mine.

D'ale vietii

                 Prezentul rade de trecut tinandu-se cu mainile de burta, iar trecutul se supara si pleaca.

Best of 2011

Am vazut primul meci de box! (printre picaturi ce-i drept, dar se pune acolo)

11.03.2011-Bunica mea e inca langa mine!

12.05.2011 - De ziua mea am avut ocazia sa merg la Jubileul Regelui!

Am descoperit jocuri mai interesante ca Monopoly!:))

11.06.2011- Am participat la X Factor

Astia vechi sunt tot aici! ;)

M-am mutat intr-o garsoniera minunata!

11.04.2011- m-am tuns dragut

Am inregistrat piesulici frumoaseeee!

Mi-am facut prieteni noi!

Am descoperit vinul! :))

Beau, mananc, scriu si cant. :)

My own personal "hater-mood"

     

        Cica existam de 3,5 miliarde de ani si stau asa sa ma intreb cum s-a nimerit sa am ghinionul sa ma nasc intr-o perioada in care oamenii cred ca biblia a fost scrisa de Ion Creanga?  Am dat un exemplu local, pentru ca prostia omenirii a devenit in momentul de fata un sac fara fund. Adica, atunci cand credeai ca cineva a facut sau a gandit cea mai cretina chestie posibila, intotdeauna dai peste altul care vine cu un rahat si mai maiestuos!
        Unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, Stephen Hawking spune ca: "Unii oameni utilizeaza termenul de evolutie doar pentru materialul genetic transmis intern si nu sunt de acord sa il aplicam informatiei transmise extern. Sunem mai mult decat genele noastre."
Pai mai, StefanitZa, esti razna? Inseamna ca nu te uiti la televizor si ca n-ai habar de Paris Hilton si de prostia fara margini care zace in ea si in  societatea asta mutilata psihic! Suntem fix genele noastre. Tind sa cred ca din '80 incoace s-au nascut mostenitorii genelor lui cave-man. Mie una mi s-a luat de femeile care danseaza in chiloti ca de Kinder Buneo!  Mi s-a luat de astia care au murit intelectual odata cu calculatorul si de nimicurile ambalate care se vand scump. Ma deranjeaza sa muncesc pentru niste bani pe care ii dau pe lucruri care sunt facute sa ma omoare lent. Pe voi nu? ... Si ma deranjeaza sa imi pierd timpul cu  "wanna-bizz" inveliti in Gucci!
      Revenind la cultura, treburile stau grav, caci daca vrei sa distrugi un individ in ziua de azi e foarte simplu: da-i o dictare! Mai tineti minte dictarille si compunerile din generala? Pentru ce erau ele? Erau facute sa ne faca mana mai puternica, ca sa avem rezistenta la frecat pentru cand ne facem mai mari sau erau destinate sa ne invete sa gandim logic incet, incet si sa scriem corect pe viitor? 
   Ah, abia astept sa vina vara si sa ma duc la stana, sa dorm in camp deschis sub stele si sa ma rapeasca ielele sau "ieii" (un gen fortat, pentru un substantiv defectiv de gen). :))))

This is my music!

I love how the blood hits my veins like an angry ocean and I love the smoke that dances in my lungs.
But that ticking of the clock reminds me that seconds die as i lay in bed and listen to this symphony. How can i stop this? I have broken every single clock in this house, but i can still hear the time running. This is my music now!

Fragment dintr-un jurnal de bord

M-am trezit dand ocol in jurul unei antene aflata pe un bloc de 4 etaje. Nu stiam de ce faceam asta, dar ma simteam minunat! Ma intrebam totusi cand o sa ametesc, insa senzatia a ramas doar la nivel de intrebare.Nu mi-era nici frig, nici cald. Cu un ochi vedeam brazii si teii balansandu-se in bataia vantului, iar cu celalalt priveam antena si in spatele antenei era... lumea.Ah, si norii se plimbau pe cer ca niste fotolii plutitoare. Ce-mi mai venea sa ma duc sa ma asez pe ei! Bine ca mi-am amintit ca norii se aseamana mult cu oamenii- uneori te gandesti ca ei te pot tine daca vrei sa te sprijini pe dansii, cand colo...te angajezi intr-o cadere libera.
Pana la urma, am luat loc fix pe varful antenei. Admiram de acolo intreg furnicarul si ma bucuram de linistea care ma insotea. De atunci, mi-am spus ca nu o sa mai las nimic sa ma atinga, poate doar vantul.
Eram o pasare.