The beautiful people?

unde se gasesc oamenii frumosi? la mine sub pat nu! uneori, se mai aduna paienjeni cu care port cate un mic dialog si apoi ii ucid cu papucul, dar oameni ...
eu am nevoie de acea garantie ca pot vorbi oricum si nu mi se va intampla nimic. am nevoie sa stau o noapte dezbracata, pe marginea patului si sa vorbesc cu un Adam despre orice. confortul ala face toti banii! nu stiu cine dracu intelege ce vreau sa spun, dar daca exista cineva sa-mi lase un numar de telefon,da ? :))))
eu nu ma pot abtine din a ma deschide si nu ma pot abtine din a fi eu insami.
mi-au obosit timpanele de atatea "bla-bla-uri" si... sincer as vrea sa nu surzesc, pentru ca am nevoie sa mai aud muzica si oamenii frumosi.

reborn

Pleoapele mari imi vor dezvalui irisii de cerneala

Si voi privi in adancul tuturor,

Iar spatele mi se va rupe in doua locuri, lasand sa iasa doua aripi.

Parul imi va dansa in valuri pe umeri si imi va aduce in urechi oceane

si in vis nimeni nu va mai plange, nimeni nu se va mai cauta.

Dar numai dragoste nu e

unde mergem noi cu privirea asta goala?
o sa zburam unul de langa altul
din lipsa de greutate din privire.

mainile noastre sunt parca doi morti
care se cara prin absurd unul pe altul.

de ce mergem in aceeasi directie doar cu picioarele?
daca decid intr-o zi sa le tai, te superi?

daydream...

A SHORT LOVE STORY IN STOP MOTION from Carlos Lascano on Vimeo.

Buricul pamantului

sunt buricul pamantului! e minunat, dar problema e ca sunt plin de scame, domne!m-am obisnuit cu ele, ba chiar le-am si botezat : pe cea rosie o cheama Egoism, scama albastra e Frica, scama galbena e Gelozia, scama mov e Vulgaritatea si scama neagra e Rautatea insasi. vorba aia : "spune-mi ce scame ai, ca sa-ti spun cine esti."as vrea sa nu mai port hainele de la care imi raman scamele astea, dar na... frustrarile au fost intotdeauna la moda.

Si Floarea plange cateodata, nu-i asa? :))

Stateam sub soarele Bucurestiului, pe pervazul caramiziu si ma gandeam la ce o mai face trandafirul din spatele casei. l-am vazut o singura data de cand am venit aici, insa l-am retinut pana in cel mai mic detaliu avea capul de un visiniu adanc, atat de frumos, de ziceai ca e o bucatica dintr-o rochie de catifea.ah si intepa cerul ca o sageata cu trupusorul lui verzui impodobit cu spini gata sa strapunga buricele de degete care ar indrazni sa il atinga. nu avea o sigura frunzulita vestejita, toate fluturau ca niste aripi de vultur si anuntau ochii lumii ca sunt spectatori la o minune. ma intreb , oare ce parfum foloseste? cat mi-ar placea sa vina intr-o zi sa ma stranga cu frunzele si sa ma mangaie pe petale! ma trec fiori prin tulpina cand ma gandesc, cum ar lua-o la goana clorofila prin mine si cum mi s-ar zbarli puful de pe ceafa.
si uite asa, eu, casa si trandafirul la un loc formam legendarul androgin:si-mi tot sucesc tulpina si tot caut o pozitie de unde as putea sa il vad mai bine,ca la concertele unde ai bilet in ultimul rand.ah, jur ca daca ar pati ceva, i-as da si ultima mea gura de dioxid de carbon.in inconstienta mea as renunta la garsoniera asta ghivecica si-as fugi in radacinile goale pana la el, dar ehee...vise tata, eu abia ma urnesc sa ma intorc de pe o parte pe cealalta la fotosinteza si ma gandesc la escapade de James Bond.
nu stiu cum sunt oamenii, dar in viata unei plante, se intampla des sa te lase cineva cu ochii in soare.

Ne amintim ca am vrut sa uitam, dar uitam pe dracu..:))

Eu cred ca nu uitam niciodata

si cred ca amnezia e doar o boala pamanteasca!

nu o sa uitam nici un chip si nici un loc,

nu o sa uitam nici o facere de bine si nici un rau voit,

nu o sa ne uitam nici parintii si nici iubirea...

pentru ca suntem ceea ce atingem, ceea ce VISAM

si ceea ce ni se intampla,

daca stam sa ne gandim ca nimic nu e intamplator.

ura, ura uragan

ură, ură, ce urât!

ură,ură în Iran

ură pentru oamenii cu rât.