Nu vreau sa se inteleaga ca asta este declaratia unui om nemultumit sau nefericit, mai degraba puteti crede ca aici vorbeste un om resemnat si resemnarea e ok! Eu am invatat sa iau ce e mai bun din tot cacatul asta in care m-am nascut numit "societate" . Cu toate astea, mi-as dori pentru o ora sa plutesc in afara lumii asteia! Mi-as dori sa ma scald intr-o liniste care sa-mi sfideze timpanele si sa fiu ca un astru mic, ca o steluta calatoare prin spatiu. As vrea sa uit putin de oameni, pentru ca oamenii m-au obosit teribil. Ma simt de parca as lucra cu toata omenirea in acelasi loc, ma simt murdara de amprente de degete si de voci. Situatiile dupa care tanjesc de obicei sunt mult prea intense pentru inima si creierul meu. Eh...si cum banuiesc ca o calatorie in spatiu cu mine insami este un pic cam imposibila, n-am decat sa inchid ochii.
Cand simt ca nu mai pot, eu inchid ochii si ma intorc cu spatele, doar in mintea mea si imi las fata pe post de paznic.
Traiesc intr-un glob, care undeva sus, are o gaura prin care sufla un Urias, pt ca se pare ca lucrurile care se intampla in jurul meu se afla intr-o miscare brauniana, dezordonata. Nici natura nu mai e ordonata cu noi, iar focul si apa incep sa devina mai mult dusmani decat prieteni.
EU INCHID OCHII...
Apreciem folosirea corecta a termenului "insami", insa imediat dupa aceea faceti o greseala gramaticala copilareasca atribuind un termen de comparatie adjectivului (adverb in situatia de fata) "imposibil".
RăspundețiȘtergereAbrevierile folosite de dvs. nu sunt indicate, de asemenea. (pt in loc de pentru)
Patrunzand in profunzimea textului, se remarca in primul rand faptul ca resemnarea reprezinta pentru autor un lucru cu care este de acord, o stare "ok", o incetare a luptei impotriva societatii decadente cu care nu se identifica. Aceasta capitulare, aceasta depunere a armelor la o varsta atat de frageda, semnifica posibilitatea de a face asta, lipsa obligativitatii, a necesitatii de a lua parte, impreuna cu ceilalti partizani, la acest razboi. Este doar o alegere, nu este un lucru imperativ.
Trecand repede peste accentele poetice (linistea care sfideaza timpanele, steluta calatoare in spatiu), ajungem la disocierea de semenii sai, explicata totusi in realitate de binecunoscuta cariera artistica de care se bucura autorul in acea perioada, statutul de star, pe scena, dand de multe ori senzatia de plutire deasupra celorlalti. Urmeaza un paradox al doritelor trairi care totusi depasesc limita suportabilitatii autorului.
[...]
:)
Mi-e rusine sa semnez...am baut prea mult azi ;)
daca tot te-ai obosit sa faci o asemenea analiza asupra textului meu, ai putea sa te si semnezi! chiar te rog! :)
RăspundețiȘtergeream folosit "un pic cam imposibila" la modul ironic. ideea este ca eu stiu foarte bine ce vreau sa spun, insa nu ma astept sa ma inteleaga toata lumea, pentru ca lumea nu a intrat in capul meu sa vada ce e acolo! :)))
RăspundețiȘtergereia-o ca pe o licenta poetica, daca vrei!
RăspundețiȘtergere