luni, 22 februarie 2010

Anthony Falbo- God expressed through Art





Fine Art From One of Today's Finest Contemporary Artists

INDUSTRIA TAIERII DE ARIPI



Asa cum pasarile au aripi care se pot atinge cu mana, oamenii au aripi care se pot atinge prin cuvinte. Intalnesc din ce in ce mai des oameni care dau cu pietre in pasari si nu stiu ce sa ma fac cu ei. e ca o lupta intre pedestrii si calareti, unde cei care n-au cal se oftica.

sâmbătă, 20 februarie 2010

My playground




Ma dadeam in leagan inchipuindu-mi ca sunt printesa primaverii, doar pentru ca sunt nascuta in mai. aveam eu un leagan preferat: era micut, putin indoit de vreme, iar dedesubt era o groapa pe care o faceam si mai adanca atunci cand imi tarsam piciorusele de pietris. ceilalti se jucau ba de a indienii ba faceau pe astronautii, ingramadindu-se intr-o pseudo-racheta ruginita. ma bagam in joc si eu, dar nu pot sa spun ca eram foarte fair-play. ca dovada, odata i-am pus piedica Ilenei in timp ce facea pe sefa tribului si i-am spart capul...cu ocazia asta arata mai din film, pentru ca in mijlocul fruntii ii aparuse un puct rosu, la fel cum poarta si indienii. Costin a fost primul baiat din viata mea care m-a facut sa ma gandesc la violenta. Se batea tot timpul cu pofta, muscandu-si buza de jos, "hartuia" fetele tragandu-le de rochite sau strangandu-le in brate si pe langa toate astea, i se intamplau multe lucruri ciudate: odata s-a dat in invartitoare cu o asa viteza, incat a zburat din ea si si-a spart toti cei 10 dinti, altadata a cazut in lac dupa ce a topait intr-un picior ca un titirez.
La 5 ani m-am indragostit pentru prima oara. Il chema Radu si era un brunetel tuns castron (ca si mine de altfel) , cu un fundulet promitator si de ce sa nu devin profunda...avea si ochi frumosi.:)) Ah.. il vroiam aproape si deja incepeam sa dau primele semne de "psycho-chick" pentru ca intr-o zi cand ne bagam la culcare cate doi (ca asa era la camin), l-am vazut ca se aseaza langa patul meu si-am zis: ACUM ORI NICIODATA! Oamenii sunt mai vulnerabili inainte de somn. problema era ca la capatul celalalt statea Ileana ( cea amintita mai sus, careia i-am spart dovleacul) sii ma rog, am rugat-o pe gagica sa facem schimb de locuri, insa ea n-a vrut sub nici o forma sa se miste de acolo. cum nu prea stiam eu de comunicare pe atunci, am actionat cum ar actiona orice romanca geloasa: i-am dat un picior in gura, dupa care am privit
mirata cum ii zboara dintii pe plapumioara cu ursuleti. dupa tot incidentul asta am crezut ca o sa ajung la scoala de corectie, dar n-a fost asa... ca stiti cum e, la 5 ani iti permiti sa mai spargi un cap, sa mai scoti un ochi.
La 8 ani de atunci am primit si primul sarut cu ocazia minunatului joc "Urmatoarea carte". tin minte si acum cum ne inarmam cu cate un pachet de Orbit si ne duceam in spatele blocului, sub "nucul cel batran" sa facem "grozavia". sarutul cu limba mi s-a parut foarte ciudat, pentru ca primul lucru la care m-am gandit a fost toata mancarea care i se topea pe papile lui Razvan, gand care imi dadea o stare de greata. eu una, ma sarutam gratis, in schimb aveam o prietena, care facea asta pe zarzare. toti baietii care o sarutau trebuiau sa-i aduca apoi o poala de zarzare. eu ma multumeam doar sa se spele pe dinti inainte.

To be continued...


Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 17 februarie 2010

OglinZi anti-penibil


atunci cand dansez si nu ma uit in oglinda, nu pot sa arat asa cum mi-as fi dorit sa arat, nu-mi pot exprima clar sentimentele prin miscari pe care le fac, dar pe care nu le vad total.
cred ca acelasi lucru mi se intampla si in viata de zi cu zi . sunt convinsa ca daca am avea niste oglinzi in care sa ne privim reactiile, ne-am putea controla ceva mai mult ca sa nu devenim penibili pentru noi insine.

oglinda ar trebui sa devina un lucru indispensabil la fel ca si telefonul mobil sau ...ca internetul.
o cearta spre exemplu ar trebui sa se desfasoare numai in apropierea unor oglinzi, la fel si o criza de depresie ... cand o arzi plangand in casa de unul singur, arunca o privire in oglinda si uita-te la tine sa vezi ce prost esti. totul ar trebui facut in oglinda: cantatul, dansatul, mancatul...mai putin dormitul :))) si atunci am putea deveni putin mai obiectivi si mai constienti de greselile noastre, amin!
ati vazut ce senzatie aveti cand sunteti inconjurat de mai mult de 3 oglinzi? eu una am impresia ca ma privesc pentru prima data si ca parca as fi altcineva. si chiar... de unde vine expresia "cand mi-oi vedea eu ceafa?"...ce? oglinda nu-i o inventie veche?

marți, 16 februarie 2010