Mie imi place Madonna! There, I said it!

Clatita indoliata ( un fel de "Gogoasa Infuriata")

Astazi am simtit ca viata m-a infrant! Am deschis frigiderul, am luat cu incredere borcanul de Nutella si am realizat ca va da coltzu' in curand. Clatitele murisera demult pe masa, rapuse de mucegai. Am sarutat borcanul, cu lacrimi in ochi si i-am dat drumu' in abisul de sub chivueta. Ciudat, nu a facut nici un zgomot, de parca se multumise cu gandul ca merge la reciclare. Am iesit cu clatitele mucegaite in casa scarii unde se arunca gunoaiele speciale, am deschis usa de la balconul tuturor si am suflat in ele ca-n papadii. Cred ca am fost prima persoana care a lansat mucegai in aer! Imi doream sa-mi fie martor cineva! Macar copiii imaginari care se jucau jos la scara. Clatitele aratau ca noi! Mucegaiul se transformase in zapada, iar clatitele in ... ceva aparent comestibil. Vedeti cum functioneaza estetica uratului? Minte cu succes! Le-am lasat acolo, pe balconul tuturor, poate cuiva i se face foame mai tarziu... Pofta buna! Mi-a luat cateva ore sa-mi revin dupa inmormantarea desertului meu preferat, dar sunt bine acum. Ma tin tare ca painea de pe masa!

Minusuri de moment

Astazi si uneori, simt ca nu am sa pot,
Astazi si uneori, ma simt proasta,
Astazi si uneori,vreau sa-nchid ochii de tot,
Astazi si uneori ma simt ca ghimpele din coasta.

Astazi si uneori, simt ca scriu in van,
Astazi si uneori nu ma mai simt artist,
Astazi si uneori ma simt ca un orfan,
Astazi si uneori ma pierd ca un turist.

Nimeni nu se mai joaca

De la o vreme, cerul se infurie mai des,

si parca nu ploua cu apa

sunt picaturi din care am inteles

ca Dumnezeu nu se mai joaca.

De la o vreme, copiii stau legati de monitor

si parca sunt mai rai ca altadata

si-am inteles din ochii lor

ca nu se cade sa mai iesi la joaca.

De la o vreme, ursuletii sunt uitati

intre mormane de gunoi

si-am inteles ca suntem vinovati

caci ucigasii jocului-am fost noi!

Imi plac situatiile!

Da, ati citit bine! Ma bucur ca exista situatii in care ma simt ciudat, undeva la mijloc, stransa cu usa si savurez adrenalina mai ceva ca pe o ciocolata! Am nimerit intr-o lume in care se intampla lucruri, intr-o tornada care arunca spre mine cu boxe, microfoane, dilai si ce-i mai pica in mana. Nici nu mi-as fi dorit sa fie altfel. Urmarind vestile despre soarta tragica a Madalinei Manole, mi-am reamintit ca de multe ori am vrut sa dispar si sa arunc oamenii si Universul ca si cum as arunca o hartie la cosul de gunoi, dar nu mi s-a parut logic si corect sa plec asa, stiind ca lucrurile se pot schimba! m-am temut intotdeauna de inchizitie, de faptul ca nu ma vor mai iubi persoanele care conteaza pentru mine, de fulgere si de gandaci, insa nu m-a aruncat nimeni pe vreo insula pustie, nici in puscarie nu cred ca o sa ma gasesc vreodata, iar iubirea sunt convinsa ca poate fi recastigata, pentru ca eu cand urasc pe cineva, urasc doar la suprafata. nu-s un om rau deloc... doar cand vine vorba de gandaci. am omorat multi la viata mea si cred ca o sa ajung in Iad pentru asta! :))
De fulgere mi-e frica, pentru ca vin de Sus. Am afirmat de nenumarate ori ca nu mai cred in Dumnezeu si nu ma simt vinovata pentru asta, pentru ca eu cred urmatorul lucru: Dumnezeu nu este cel din icoane si nici cel despre care balmajesc preotii nostri prapaditi! Pentru mine Dumnezeu este ceea ce mi se intampla...El este norocul si soarta mea si imi zambeste des! :)