Astazi am simtit ca viata m-a infrant! Am deschis frigiderul, am luat cu incredere borcanul de Nutella si am realizat ca va da coltzu' in curand. Clatitele murisera demult pe masa, rapuse de mucegai. Am sarutat borcanul, cu lacrimi in ochi si i-am dat drumu' in abisul de sub chivueta. Ciudat, nu a facut nici un zgomot, de parca se multumise cu gandul ca merge la reciclare. Am iesit cu clatitele mucegaite in casa scarii unde se arunca gunoaiele speciale, am deschis usa de la balconul tuturor si am suflat in ele ca-n papadii. Cred ca am fost prima persoana care a lansat mucegai in aer! Imi doream sa-mi fie martor cineva! Macar copiii imaginari care se jucau jos la scara. Clatitele aratau ca noi! Mucegaiul se transformase in zapada, iar clatitele in ... ceva aparent comestibil. Vedeti cum functioneaza estetica uratului? Minte cu succes! Le-am lasat acolo, pe balconul tuturor, poate cuiva i se face foame mai tarziu... Pofta buna! Mi-a luat cateva ore sa-mi revin dupa inmormantarea desertului meu preferat, dar sunt bine acum. Ma tin tare ca painea de pe masa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu