Imi plac situatiile!

Da, ati citit bine! Ma bucur ca exista situatii in care ma simt ciudat, undeva la mijloc, stransa cu usa si savurez adrenalina mai ceva ca pe o ciocolata! Am nimerit intr-o lume in care se intampla lucruri, intr-o tornada care arunca spre mine cu boxe, microfoane, dilai si ce-i mai pica in mana. Nici nu mi-as fi dorit sa fie altfel. Urmarind vestile despre soarta tragica a Madalinei Manole, mi-am reamintit ca de multe ori am vrut sa dispar si sa arunc oamenii si Universul ca si cum as arunca o hartie la cosul de gunoi, dar nu mi s-a parut logic si corect sa plec asa, stiind ca lucrurile se pot schimba! m-am temut intotdeauna de inchizitie, de faptul ca nu ma vor mai iubi persoanele care conteaza pentru mine, de fulgere si de gandaci, insa nu m-a aruncat nimeni pe vreo insula pustie, nici in puscarie nu cred ca o sa ma gasesc vreodata, iar iubirea sunt convinsa ca poate fi recastigata, pentru ca eu cand urasc pe cineva, urasc doar la suprafata. nu-s un om rau deloc... doar cand vine vorba de gandaci. am omorat multi la viata mea si cred ca o sa ajung in Iad pentru asta! :))
De fulgere mi-e frica, pentru ca vin de Sus. Am afirmat de nenumarate ori ca nu mai cred in Dumnezeu si nu ma simt vinovata pentru asta, pentru ca eu cred urmatorul lucru: Dumnezeu nu este cel din icoane si nici cel despre care balmajesc preotii nostri prapaditi! Pentru mine Dumnezeu este ceea ce mi se intampla...El este norocul si soarta mea si imi zambeste des! :)